Ma sufoc…

“As cuprinde tot inaltul

Aripi de-as avea macar

Si prin ganduri efemere 

N-as mai conteni sa sar

Nu m-as mai opri din vis

In barierele absurde

Ale-umanului abis…

 

Lant in ganduri si in fapte

Sunteti subjugati absentei

Condamnati la minti in noapte.”

Voi nu ne cunoasteti, dar noi va cunoastem tot mai bine in fiecare zi. Voi nu ne vedeti, dar noi vedem in voi lucruri despre care stiti putin si din care intelegeti si mai putin. Cu fiecare minut care trece noi descoperim ceea ce voi acoperiti in fiecare zi fara sa constientizati. “Va grabiti spre nimic.” Asta e boala de care suferiti cu totii, graba. Nu aveti timp…si totusi, timpul e tot ce ati avut vreodata, tot ce aveti si tot ce va va ramane. Ba chiar, va ramane si dupa ce timpul vostru s-a scurs. Dupa ce veti fi poluat psihic planeta indeajuns cu gunoaiele voastre, va fi timp si pentru noua generatie sa faca si ea acelashi lucru pentru care a fost pregatita temeinic de voi, parintii…natiunii, CACAT!, viitorul zace in plozii vostrii manelizati care urla in fata geamurilor, omoara pisici for fun si se joaca cu gunoaiele pana e gata gratarul de sambata din fata blocului. Noi suntem prea putini. Daca va vine sa va “bagati pula in neamul nostru” inseamna ca mesajul de aici si-a atins targetul. (Aici e cazul sa va opriti din citit, nu de alta, dar s-ar putea sa nu mai intelegeti nimic. Ok, fie…) Va trebuie atat de putin ca sa fiti fericiti. Va lipseste scanteia. (Nu, nu aia care determina Audi-ul sa porneasca.) 

~ de crisa06 pe 9 septembrie, 2008.